Subiect al unui uriaş scandal public explodat pe principiul dominoului , fostul Serviciu de Informaţii al Ministerului Justitiei, dar mai ales arhiva sa sunt astazi, cu aportul generos al social media şi al televiziunilor , ţinta majora a unui straniu amalgam de interese politice. Şi pentru că dintodeauna în istorie ca şi astăzi informaţia este putere, nu putem să nu ne punem fireasca întrebare qui prodest? Cine au fost atunci în anul de graţie 2006 beneficiarii desfiinţării unui serviciu secret înfiintat în 1991, în zorii democraţiei românesti de către ilustrul ministru liberal al Justiţiei Mircea Ionescu Quintus? Fosti ofiteri care au activat în cadrul SIPA rup tăcerea şi arată cu degetul în direcţia unor demnitari cu putere de decizie în acel moment. În capul listei, nicio surpriză, o regăsim pe Monica Macovei, ministrul Justiţiei despre care sursele noastre susţin ca a activat în permanenţă în slujba altor interese decât cele ale Romaniei. Racolarea Monicăi Macovei s-ar fi produs în perioada în care fosta procuroare comunistă intrase în avocatură, devenind un vocal activist civic în slujba drepturilor omului. Deşi ulterior a încercat sa nege, aceasta a împins aroganţa pâna la a acţiona public împotriva intereselor României pledând la CEDO în favoarea Ungariei, pentru ca ţara vecină şi prea puţin prietenă, să primească unul dintre cele mai valoroase manuscrise din lume, aşa numitul Codex Aureus. Revenind la SIPA şi la începutul anului 2006 foşti ofiţeri care activau atunci în cadrul serviciului susţin că se creease o presiune foarte mare din partea din partea ministrului care viza folosirea potenţialului Serviciului în interes politic. Cu alte cuvinte SIPA, redenumit din 2004 Directia Generală de Protecţie si Anticorupţie era programat să devină un instrument eficient menit să asigure eliminarea oricăror „variabile”atunci când în joc interveneau interese din zona prezidenţială dar mai ales ale organizaţiilor stipendiate de către miliardarul american George Soros, finanţator generos dealtfel al ONG-ului în care activase ministrul Macovei. Sursele noastre vorbesc despre multiple tentative de intimidare dar şi de penetrare a SIPA de catre personaje desconspirate ulterior şi la nivelul responsabililor direcţiei ca agenţi straini. Desfiinţarea intempestiva a Serviciului în contextul unor masive campanii de presa care devoalau abuzuri de tip securist indică dimensiunea uriasa a mizelor politice dar mai ales economice aflate in joc. Fosti ofiteri ai SIPA afirmă că „decizia desfiinţarii serviciului nu s-a luat la Bucuresti. Monica Macovei n-a facut alceva decât sa execute o directivă externă. Subordonarea justitiei intereselor politice cum s-a şi întâmplat în anii următori nu ar fi fost posibilă dacă ne-am fi continuat activitatea. Iar interesele la care ne referim nu erau întodeauna autohtone. Necesitatea folosirii informaţiilor din arhiva noastra în scopuri bine determinate era prea mare.” Cât de mare vedem inclusiv azi. Şi daca analizăm rertospectiv amploarea campaniei de presa, unilaterala pe acest subiect pare cel puţin stranie dimensiunea culpabilizarii unui Serviciu secret. Publicarea in ziarul „Cotidianul” acum câteva saptămâni a textului demisiei fostului director al SIPA, colonelul Marian Ureche devoaleaza o alta faţeta a realitatii. Cea care pregatea puterea oculta a statului paralel. A statului paralel demiurg în justitie. Rămâine însă întrebarea : Ce interese străine deranja SIPA????????
Iulia Tîlvescu
operatiunispeciale 